Atentia in viata – II

Acesta este scopul continuu al atentiei depline: de a gasi o mie de modalitati de a fi strapuns in intregime. – Mark Nepo

A fi unul cu viata inseamna ca ajungi sa fii atent, necesita atentie.

Acordarea atentiei nu este automata in viata noastra. Undeva pe parcurs, credem ca invatam sa facem multi-sarcini, sa jonglam, sa mestecam guma si sa ne plimbam in acelasi timp, sa ne pastram drepturile prioritare si sa nu fim prea prinsi in politica. Ne inchinam eficientei.

A fi unul cu viata necesita sa sarim de pe trenul de mare viteza si pur si simplu sa fim atenti. Acest lucru este valabil mai ales cand fiecare zi ofera o mie de moduri diferite de a fi unul cu viata: dimineata, natura, copiii, creativitatea. Mai simplu spus, spatiul in care suntem pierduti in timp si in flux este fara efort.

Trebuie sa ne ascultam sufletele si sa alegem cu blandete si inversunare unde sa ne concentram atentia. Trebuie sa ne construim muschii atentiei.

Intotdeauna am iubit lirica lui Leonard Cohen care sugereaza ca lumina noastra straluceste prin ruperea noastra. Faptul ca am inteles, fiinta noastra cu viata nu se poate intampla decat atunci cand ne permitem sa fim rupti.

Ruperea noastra poate fi puterea noastra.

Fiecare clapa din aripile noastre fluture din interiorul hrisalelor ne pregateste pentru zbor. Fiecare pudra de sticla de plaja spalata pe malul inimii noastre duce la o viata de o frumusete colorata. Fiecare ton care suna din simfonia vietii noastre este muzica fiintei.

Acolo ne rupem, crestem si invatam si putin cate putin lumina noastra straluceste.

Este o alegere care se face zi de zi, moment cu moment. Este o alegere pe care o facem din nou, din nou si din nou. Visele noastre cele mai salbatice si dorintele inimii sunt ale noastre atunci cand ne permitem sa fim una cu viata.

Acest lucru ne permite sa gustam nectarul lumii noastre. Ne reconecteaza cu noi insine si cu ceilalti si transforma marginile dure in contururi moi.

De aceea alegem sa fim una cu viata.